Domnului Plesu

In timp ce emotia a pus stapanire pe societatea franceza, in timp ce milioane de oameni ies in strada cu pancarte  “Je suis Charlie”, rezultand in cele mai mari manifestatii de la eliberarea Frantei de ocupatia germana incoace, in timp ce se identifica cu Charlie, unii peste altii, trusturi de presa, administratii publice, televiziunii, personalitati, firme multinationale, presedinti, in timp ce orasul Paris afiseaza, pe arcul de triumf, ceea ce majoritatea societatii franceze simte in acest moment, si anume “Eu sunt Charlie”, in acest timp spatiul public romanesc se umple de voci care se vor a unor minti limpezi, care nu se lasa usor duse de val si de isteria generala, care reusesc sa inteleaga complexitatea  situatiei,  care se vor moderate. Ce spun aceste voci? Ele spun doua lucruri. Primul: ”este un gest absolut incalificabil” etc. etc. Si al doilea: “nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi” (*), mai pe scurt – Si-au meritat-o!

Una din aceste voci este vocea dumneavoastra.  Am inteles foarte bine, condamnati ferm actul de barbarie. Liderul partidului Hezbolah (organizatie care in 2006 declara ca daca reuseau sa-l omoare pe Rushdie n-ar mai fi avut ziaristii curaj sa faca caricaturi cu Mahomed) a condamnat si el, la fel de ferm, aceste acte de terorism (e drept, fara sa-i zica lui Charlie pe nume).

Domnule Plesu, pozitia dumneavostra nu este o pozitie moderata. Pozitia dumeavostra este exact in aceeasi linie cu pozitia organizatiei Hezbollah. Este in aceeasi linie cu logica celor care au trecut la fapte.

Nu este rolul meu, al unui oarecare, de a-i explica lui Plesu ce inseamna conceptul asta de libertate de expresie, si nici faptul ca limitele, intr-o societate a statului de drept, sunt impuse de lege si nu de Isus Hristos,  Mahomed sau Zana Maseluta. Nu este rolul meu sa va explic ca cei ofensati n-au decat sa nu cumpere Charlie Hebdo. Ce-i ofensati n-au decat sa nu deschida cartea lui Rushdie.  Nu-i nevoie de multa filozofie, e nevoie doar de un dram de bun simt pentru a intelege lucrurile astea.

(more…)

Je suis Charlie – astazi ma identific cu societatea franceza – poze de la manifestatia “Je suis Charlie” din Nice

Vocile intunericului, vocile care striga “Au meritat-o, cine i-a pus sa jigneasca spiritualitatea altora”, vocile care, dorindu-se de mijloc pentru simplul fapt ca si ele acuza crima, vocile astea ascutite pe la corurile bisericilor nu se aud in Franta. Sau cel putin nu le-am auzit eu, iar daca exista, ele sunt atat de minoritatare incat practic inexistente in spatiul public.  Vocile astea, care urla acum din intunericul dogmelor cartilor sfinte, care se considera curate  pentru ca “bineinteles ca extremismul e de condamnat, dar si ziaristii aia erau extremisti”, vocile astea se aud doar in romaneste, nu in franceza.

Traiesc in Franta de 10 ani si azi e prima zi cand sunt mandru de societatea asta care m-a adoptat si prima zi in care mi-e rusine de societatea romaneasca din care am plecat.

Francezii astia care l-au pierdut pe Dumnezeu, asa cum le place credinciosilor sa creada, franezii astia, care au sufletele gaunoase din lipsa iubirii lui hristos, care nu au pic de morala crestina, care sunt total indiferenti la icoane cu prunci si maici, fie ele icoane  plangatoare sau razatoare,  indiferenti la matanii facute in fata unuia sau altuia dintre profeti, francezii astia au strigat cu milioanele si cu o singura voce “Je suis Charlie!”.

Au fost azi zeci de mii de manifestanti in fiecare dintre marile orase frantuzesti. La Nisa au fostvreo 23 de mii.

Aceasta nu este o parte radicala a societatii franceze, aceasta este societatea franceza.

Pozele le-am facut azi la manifestatii.

Unii dintre oamenii astia au gustat glumele lui Charlie Hebdo, altora li s-au parut deplasate. Unii dintre oamenii astia (presupun ca o minoritate) au o viata religioasa, altii nu au. Ei s-au identificat cu totii cu Charlie.

DSC07061

Francezii au inteles ca nici un fel de zeu nu are drepturi deasupra legii factute de oameni.

Au inteles ca oamenii meita respect, ideile nu merita respect. Avem voie sa ne batem joc de o idee.  Chiar daca ideea aia este ideea de dumnezeu.

DSC07022

Cat de greu e sa fii iubit de idioti!

DSC07028

Mahomed care se plange: cat de greu este sa fii iubit de idioti!

(more…)

Ce au in comun paunul si paianjenul paun

Circula pe net un video cu dansul paianjenului paun.

Paianjenul paun are pe abdomen o explozie de culori – albastru, galben, rosu, portocaliu.  In comentariu putem citi “paianjenul va face tot ce poate si chiar mai mult pentru a atrage atentia femelelor”.  Mi-am propus sa raspund  la cateva intrebari in legatura cu fenomenul asta:

De ce oare este femela paianjen atrasa de culorile tipatoare si dansul masculului ? Are oare femela paianjen un simt artistic deosebit ? Si de ce n-ar fi femela, si nu masculul, care sa incerce sa fie foarte atragatoare, asa cum se intampla in societatea umana ? Sunt acestea mistere ale naturii ?

Misterele nu se afla in natura ci in felul in care noi percepem natura. A intelege de ce paunul si pasarea paradisului  au coada atat de mare si colorata, de ce paianjenul paun are abdomenul colorat si danseaza dansul lui nuptial inlatura misterul acestor fenomene fara sa le inlature frumusetea.

Raspunsul la intrebarile de mai sus l-am gasit  in unele din cartile lui Richard Dawkins (Gena egoista, Ceasornicarul orb). Dawkins ia ca si exemplu coada paunului sau cea a pasarii paradisului.  Acelas mecanism se aplica si paianjenului din video.

De ce este masculul, si nu femela, cel care trebuie sa-si dovedeasca calitatile ?

La cele mai multe specii este femela cea care alege tatal viitorilor copii, si nu invers. Masculii se lupta unii cu altii pentru a-si dovedi calitatile si a fi alesi de carte femele.

(more…)

Un ideal inalt si o camera foto

In urma cu cateva luni urma sa fac un drum in India, cu serviciul. Inainte de plecare mi-a venit ideea sa caut un ONG si, odata misiunea de servici terminata, sa-mi iau concediu cateva saptamani sa fac munca caritativa. Ma si inchipuiam deja cum lucrez de dimineata pana seara ca sa ajut sarmanii, sufletul imi salta deja de bucurie la imaginea chipului orfanilor pe fata carora gestul meu caritativ a reusit sa puna un zambet. Experienta asta, in plus de a fi foarte valorizanta pentru mine, urma sa-mi si demonstreze mie insumi ce persoana morala sunt.

Copil in New Delhi

Limitele moralitatii nu-s foarte departe

Am inceput deci cautarea pe internet, in regiunea orasului New Delhi, de ONG-uri care sa primeasca voluntari pentru cateva saptamani.

(more…)

Copiii vaccinati pe facebook

facebook-2

Copilul handicapat si vraciul de la Cluj

Din ce in ce mai des vad pe retelele sociale, in ultima perioada, posturi importiva vaccinarii.  Medicul meu de familie imi confirma ca din ce in ce mai multi pacienti ezita sa-si vaccineze copii pentru ca au vazut pe internet ce consecinte grave poate avea un vaccin. Statistica medicului meu de familie nu poate fi valabila decat pentru cartierul lui, asa cum statistica facute pe facebookul meu nu poate vorbi decat pentru cercul meu de cunostinte. Semnalele sunt totusi ingrijoratoare.

Cand vorbesc de posturi importiva vaccinarii am in minte genul de post facebook cu o poza a unui copil handicapat, cu mesajul “TE ROG SA DAI SHARE – Vaccinul X a nenorocit un copil la Hunedoara”.  Pe blogul la care face referinta postul, in general, apare si un medic de prin Cluj care vindeca cancerul cu ceai de musetel.

Titlurile genului asta de posturi includ, in general, fraze de genul “Senzational! Socant! Alfa acum de ce blah blah blah”. Observ ca unii medici, in incearcarea lor disperata de a transmite mesaje cat se poate de putin senzationale, dar utile pentru sanatatea publica,  folosesc acelas tip de titlu pentru a atinge acelas public – cel atras de stirile “Senzationale”. Un exemplu este postul unui chirurg din Bucuresti, cu titlul Un medic șochează! Cum economisești 200 000$! Citește, e viața ta în joc!

Nu incerc sa explic aici de ce este absurd si imporal sa-ti privezi copiii de vaccinare ci mai degraba incerc sa exprim cateva motive pentru care o parte dintre cititorii acestor mesaje importiva vaccinarii sunt puternic influentati de ele si risca sa actioneze ca atare. Sunt cateva motive pentru care nu ar trebui sa dam urmare rugamintii “te rog sa dai share”, indiferent cat de impresionati am fi de poza copilului de la Hunedoara.

In tribul meu, in savanala ciuperci

Oamenii au tendinta sa dea o importanta exagerat de mare povestilor despre alti oameni, mai ales atunci cand povestile sunt dramatice pentru protagonistii lor. Putem intelege usor tendinta asta daca tinem cont de faptul ca, pentru multe zeci de mii de ani, oamenii au trait organizati in triburi, in savana.

Evolutia a favorizat pe cei care au luat in serios si au tras invataminte din orice aventura nefericita a altor oameni despre care au auzit.* Putem presupune ca un om tribal cunoaste direct cateva zeci de persoane, majoritatea din tribul lui, si poate afla intamplari despre alte cateva zeci sau sute, apartinand triburilor cu care tribul lui este in contact.

(more…)

Despre religie si stiinta – scrisoare unui prieten

Draga Adrian,

Am povestit aseara mult despre lucruri eterne si am mai fi povestit daca ora nu era tarzie si daca nu ne-ar fi asteptat, de dimineata, lucrurile lumesti.

Mi-ai povestit despre puterea iubirii si a religiei iar eu, in schimb, despre incercarile mele de a supune criticii si a applica o metoda stiintifica oricarei teorii care doreste sa se pozitioneze “in afara” stiintei.  Mi-ai spus ca religia si stiinta sunt moduri diferite de cunoastere a aceluiasi adevar si ca ele, in fond, spun acelas lucru: acest lucru este in esenta iubire. Ca nu exista incompatibilitate intre religie si stiinta si ca amandoua sunt intr-o continua evolutie, e drept, religia mai incet pentru ca oamenii au nevoie de timp sa asimilize noi idei, noi traditii si noi sisteme religioase.

Voi incerca sa-ti scriu despre cateva din motivele pentru care eu cred ca religia si stiinta sunt fundamental incompatibile.

Ele nu vorbesc deloc despre acelas lucru si nu se alfa amandoua intr-o continua evolutie, asa prieteneste si de la egal la egal – evoluam impreuna, mai aflu eu una, mai afli tu alta si ne completam pentru a ajunge la un adevar unic. Mai degraba evolutia asta sta cam asa: stiinta mai afla cate una, religia incepe de cele mai multe ori prin a nega, a mai pune cate unu’ la prajit iar apoi (in general peste niste zeci sau sute de ani) gaseste vreo fraza prin textele obscure din care este formata dogma ei, o trage de par, o interpreteaza si o rasinterpreteaza ca sa poata afirma ca de fapt ea a stiut de la inceput acel adevar stiintific.

(more…)