Home » zmei epistolari » Domnului Plesu

Domnului Plesu

In timp ce emotia a pus stapanire pe societatea franceza, in timp ce milioane de oameni ies in strada cu pancarte  “Je suis Charlie”, rezultand in cele mai mari manifestatii de la eliberarea Frantei de ocupatia germana incoace, in timp ce se identifica cu Charlie, unii peste altii, trusturi de presa, administratii publice, televiziunii, personalitati, firme multinationale, presedinti, in timp ce orasul Paris afiseaza, pe arcul de triumf, ceea ce majoritatea societatii franceze simte in acest moment, si anume “Eu sunt Charlie”, in acest timp spatiul public romanesc se umple de voci care se vor a unor minti limpezi, care nu se lasa usor duse de val si de isteria generala, care reusesc sa inteleaga complexitatea  situatiei,  care se vor moderate. Ce spun aceste voci? Ele spun doua lucruri. Primul: ”este un gest absolut incalificabil” etc. etc. Si al doilea: “nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi” (*), mai pe scurt – Si-au meritat-o!

Una din aceste voci este vocea dumneavoastra.  Am inteles foarte bine, condamnati ferm actul de barbarie. Liderul partidului Hezbolah (organizatie care in 2006 declara ca daca reuseau sa-l omoare pe Rushdie n-ar mai fi avut ziaristii curaj sa faca caricaturi cu Mahomed) a condamnat si el, la fel de ferm, aceste acte de terorism (e drept, fara sa-i zica lui Charlie pe nume).

Domnule Plesu, pozitia dumneavostra nu este o pozitie moderata. Pozitia dumeavostra este exact in aceeasi linie cu pozitia organizatiei Hezbollah. Este in aceeasi linie cu logica celor care au trecut la fapte.

Nu este rolul meu, al unui oarecare, de a-i explica lui Plesu ce inseamna conceptul asta de libertate de expresie, si nici faptul ca limitele, intr-o societate a statului de drept, sunt impuse de lege si nu de Isus Hristos,  Mahomed sau Zana Maseluta. Nu este rolul meu sa va explic ca cei ofensati n-au decat sa nu cumpere Charlie Hebdo. Ce-i ofensati n-au decat sa nu deschida cartea lui Rushdie.  Nu-i nevoie de multa filozofie, e nevoie doar de un dram de bun simt pentru a intelege lucrurile astea.

Un articol al domnului Dan Alexe  decripteaza ultimul numar din Charlie, cu glumele si caricaturile lui, care nu par atat de prost gust cum pretindeti dumneavoastra, nu ca asta ar conta catusi de putin: in Franta, ca va place sau nu, prostul gust nu se condamna cu moartea.

Dar sa privim o secunda faptele: Un grup de oameni blajini, adunati la o masa, cu creioane colorate si cu glumele lor, mai bune, mai proaste. Un alt grup de oameni a caror viata spirituala este ofensata  – printr-un proces pe care dumneavoastra se pare ca il intelegeti – de grupul celor cu creioane si care decid sa publilce nume cu cei ce trebuie sa moara pentru ca nu au respectat “limite, care ţin şi de civilizaţie şi de cultură şi de bună cuviinţă şi de civilizaţie interioară”. Doi barbati, nascuti si crescuti la Paris, care si-au facut formarea militara cu Alcaida, in scopul de a apara aceste valori spirituale pe care si domnia voastra le pretuieste si le apara, indivizi pe care statul francez, conform legii, i-a eliberat dupa ce si-au savarsit pedeapsa pentru complot la acte de terorism, intra inarmati cu arme de razboi in redactia celor cu creioane colorate si cu glume. Il striga pe nume pe unul din desenatori. Creioane mov, creioane albastre, creioane verzi, gume de sters, vorbe de duh, glume vulgare, glume bune, glume proaste, creioane rosii. Multe desene peste tot prin lume cu creioane negre si creioane rosii. Je suis Charlie. Je suis Charlie. Je suis Charlie. Je suis Charlie. Je suis Charlie. Je suis Charlie. Je suis Charlie. Je suis Charlie,Je suis Charlie.Je suis Charlie.Je suis Charlie.Je suis Charlie

Iar in momentul asta va vad pe dumneavoastra, domnule Plesu, cu  cuvintele dumneavoastra profunde, pline de intelepciune si invatatura  “nu-i normal să tratezi cu atâta frivolitate lucruri care adună în jurul lor respectul şi viaţa spirituală a unor întregi comunităţi […] . Eu sunt la fel de enervat când văd texte literare, piese de teatru sau caricaturi care fac glumiţe pe socoteala lui Iisus sau a lui Moise sau a cultelor indiene, pe cât sunt de enervat când văd caricaturi care se distrează bătându-şi joc de profetul Mahomed. Sunt lucruri de care e bine să nu te atingi cu atâta nonşalanţă. Nonşalanţa e o formă de nesimţire până la urmă şi nesimţirea trebuie să-şi găsească o anumită limită.”

Domnule Plesu, sunteti unul din intelectualii cei mai de pret ai poporului roman.

Doar atat a reusit poporul asta sa produca.


o zi buna,

Unul dintre milioanele de  Charlie

(*) Toate citatele provin din textul https://www.rfi.ro/stiri-politica-54835-andrei-plesu-rfi-atacul-paris-este-un-gest-absolut-incalificabil-efecte

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: